Coloritul vesel al păretarelor, covoarelor și ștergarelor Mariei Lazăr, de 63 de ani, din satul Brădet, comuna Nistorești, expuse la standul său din cadrul Târgului Național al Meșterilor Populari, atrage de departe atenția. Iar o simplă discuție cu ea te face să pătrunzi, încet, dar sigur, în vremi de foarte de demult, în acele vremuri în care străbunicii cunoșteau tainice ingrediente care, fierte cu anumite plante, dădeau vopselurile cu care era colorată lâna. Aflați, în continuare, câteva dintre secretele care fac din țesăturile tradiționale, adevărate opere de artă.
Cu siguranță, cu toții am văzut, la fiecare ediție a Festivalului „Bachus” și nu numai, preșurile, ștergarele, covoarele, păretarele expuse de meșterii populari în standurile rezervate Târgului meșterilor Populari. Rareori ne-am oprit, însă, să le analizăm mai cu atenție, astfel încât să le înțelegem cu adevărat valoarea...
Maria Lazăr a coborât și anul acesta din sătucul ei îndepărtat, Brădet, ca să-și expună, spre admirația trecătorilor și de ce nu, chiar spre vânzare, câteva dintre lucrurile acestea făcute chiar de mâna ei. De când se știe asta face, țese la război, dând formă și culoare acelor obiecte pe care noi le cumpărăm de-a gata din magazine, mulțumindu-ne cu produsul realizat industrial... „Am învățat să țes pe războiul de țesut al mamei, când aveam vreo 14 ani... În urmă cu 30 de ani acela s-a stricat și mi-am făcut altul, pe care-l folosesc și astăzi. La el țes de toate, ștergare, fețe de masă, păretare, covoare, prosoape de tot felul... Am doi băieți și o fată, dar n-a învățat meșteșugul meu... E plecată în Italia să facă bani să ție fata la facultate, că se face doctor. Băieții lucrează aici în Focșani, și doar nurorile mele au învățat a țese, dar nu se ocupă cu asta... Așa că m-am hotărât de mult să duc totuși tradiția mai departe, și
