Fiasco-ul extern american a pus Europa de Est în faţa unei situaţii complet neaşteptate. Brusc, garanţiile americane atît de solid susţinute imediat după 1989 au devenit echivalentul unui discurs festiv fără urmări practice. Performanţa penibilă din Orientul Mijlociu a pus imediat în mişcare Rusia care a tras, pefect raţional, concluzia că îşi poate permite orice în spaţiul est-european. Paradoxul extrem al acestei situaţii e că declinul american nu a invitat în scenă o putere alternativă, ci o Rusie extrem de slabă. Impresia de masivitate a succeselor ruseşti e o iluzie favorizată de incompetenţa administraţiei Obama. În realitate, Rusia relansată acum e un stat economic lamentabil şi politic putred. Rusia poate presa şi şantaja dar nu are nimic de oferit în afara vechilor ei vicii sovietice.
Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia au suferit primele noul asalt rusesc şi, fără îndoială, au reîntîlnit astfel, personaje şi metode binecunoscute din vremurile vechi. Ceea ce nu schimbă cu nimic situaţia: presiunea e enormă. Armenia a cedat şi, şantajată de Rusia cu recapacitarea Azerbaidjanului, a anunţat că renunţă la semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Eurpeană, care urma să aibă loc în noiembrie la summit-ul de la Vilnius. Moldova şi Ucraina, şantajate de Rusia cu blocada comercială şi stoparea livrărilor de energie, rezistă dar partida nu e încheiată. Foarte probabil Ucraina şi Moldova vor semna în noiembrie Acordurile de Asociere cu UE, dar procesul de implementare va dura luni şi ani de zile. Între timp, Rusia nu va asista fără contramăsuri.
Situaţia ce va fi consfinţită de semnarea Acordurilor de Asociere la summit-ul de la Vilnius e un pas înainte. O parte a statelor rămase între linii, la est de UE şi la vest de o Rusie neîmpăcată cu pierderea lor, vor fi absorbite legislativ şi economic în reţeaua occidentală. Însă cumulul n
