Un tulburător fragment dintr-o scrisoare de dragoste a Elodiei adresată iubitului său din SPP te pune pur şi simplu pe gânduri. Şi asta pentru că ea vorbeşte, cu subiect şi predicat, de propria dispariţie. Premoniţie, predestinare sau premeditare?
Finalul uneia dintre scrisorile de dragoste adresate, în 2007 (22 mai 2007), de Elodia iubitului său, Ilie Cristian, alintat "Baby", este ciudat rău de tot. Poate enervată, poate melancolică, poate în pragul disperării după o iubire neîmpărtăşită/neînţeleasă, Elodia vorbeşte despre... dispariţie. O şicană pentru iubitul de departe?! Un "jeux d’amour" sau un "plan secret"? O şicană pentru iubitul de departe?!
"Sunt amărâtă, baby"
Elodia îi spune iubitului că e tristă, că e "amărâtă", o amărăciune aproape... fizică. Fragmentul tulburător la care ne referim face parte dintr-o scrisoare din 22 mai 2007. O scrisoare dură, a cărei primă parte preferăm să nu o publicăm (poate... altă dată). Şi asta pentru că sunt acolo multe, foarte multe cuvinte care s-ar preta la bipuri, încât mai degrabă cititorii ar putea crede că lecturează o poveste XXX decât o discuţie între o doamnă avocat şi un domn din SPP. A doua parte, însă, începe aşa: "Sunt amărâtă, baby. Sunt tare amarâtă... Nici nu mai pot respira... Îmi tremură mâinile. N-am mâncat nimic de ieri... Nu ştiu ce să mai fac... Am un soi de disperare şi-mi vine să mă ascund într-un fund de lume şi să nu mai ies..."
"…Elodia ar dispărea... ai fi mai liniştit?"
Elodia continuă în acelaşi registru care se dorea/sau poate chiar era extrem de tragic. Un registru al disperării?! "Îmi vine să mă ascund şi să mor... Ai fi mai mulţumit, oare???... Mai fericit???... Problemele tale s-ar sfârşi... Elodia, care vrea totul de la tine, ar dispărea şi n-ai mai ştii nimic de ea... Elodia, care vrea nu
