„Mă gândeam dacă nu cumva ministrul Valls, dacă îl vedea pe Brâncuși acum 100 de ani, cu barba lui, într-o piață unde își cumpăra cele bune, nu îl dădea afară din Franța. Poate era mai bine pentru noi, aveam toate sculpturile în România”, spunea la începutul săptămânii trecute președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, înainte să plece într-o vizită oficială la Paris.

Gafa nu este numai una diplomatică-Brâncuși a fost un mare geniu și român și francez, dar arată că tovarășul Zgonea a meritat din plin să rămână de trei ori repetent în facultate, la construcții. Nivelul său de cultură nu este nici măcar la nivelul genunchiului broaștei, cum ar zice cineva. A avea barbă înseamnă a fi țigan, decretează fără a clipi șeful Camerei Deputaților de la București. Ar trebui să râdem, dar de fapt ar trebui să plângem de crasa incultură a tovarășului Zgonea. În opinia sa, Gaugain, Van Gogh sau Cezanne ar fi trebuit în epocă să fie expulzați de francezi pe motiv că ar fi rromi. De fapt cam toți marii artiști europeni-toți purtători de barbă- ar trebui incluși în aceeași categorie, declamă șeful Camerei Deputaților de la București.

Brâncuși a fost văzut de regimul comunist ca un decadent. Să ne reamintim momentul în care Brâncuși a vrut să doneze statului român în perioada comunistă, mai precis în 1951, 230 de lucrări ale sale. Povestea la un moment dat Ionel Haiduc, actualul președinte al Academiei Române: "Partidul a trimis la Paris o delegație (..) Constanța Crăciun, Ministrul Culturii, de profesie țesătoare. De la Ministrul de Interne, Teoharie Georgescu. Și Leonte Rautu, care era viitorul ideolog al partidului. Cei trei delegați, care n-aveau nimic de a face cu arta, s-au întors în țară și i-au spus lui Gheorghiu Dej că orice țăran neinstruit putea face sculpturi ca ale lui Brâncuși (..)".Dej a pus următoarea rezoluție: "Operele lui Brâncuși nu aj