Alina are un an şi câteva luni. Un bebeluș ca toți bebelușii, însă după ce o privești câteva minute observi că îşi îşi leagănă corpul micuț încontinuu. Este ora prânzului şi ar trebui să doarmă la fel ca ceilalţi micuți din salon, însă fetiţa nu are stare. Fetița cu trăsături mongoloide are „Sindromul Down, aşa s-a născut, nu avea mama de unde să ştie că va aduce pe lume un copil cu retard mintal”, spune o asistentă. Alina ne privește dintr-un pătuţ dintre altele la fel, din Secţia de Recuperare Nutriţională a Spitalul de Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara. Fetița se află aici ca să mai crească în greutate, din cauza problemelor cardiace şi digestive pe care le au majoritatatea copiilor care suferă de această maladie genetică. În pătuţul de vizavi se află un băieţel tot cu Sindromul Down, care îşi mişcă capul fără oprire. Băieţelul este internat în spital de luni întregi ca să fie recuperat nutriţional. Sunt 40 de micuți în total aici. Medicii și asistentele încearcă să-i ajute să facă primii pași în lumea pe care au fost aduși cu cinci minute mai ghinioniști decât alți copii. Nenorocul unor bebeluși de aici a fost boala, al altora, părinții. Pentru că aici e locul unde mulți micuți sunt dați uitării, părăsiți în cei mai importanți ani ai vieții lor.

Cei mai mulţi sunt vizitaţi de părinţi, însă de o parte din aceştia mamele nici nu vor să audă. Este şi cazul a 13 copii care au fost abandonaţi anul trecut de cele care le-au dat viaţă în Secţia de Recuperare Nutriţională din Timişoara. Numărul mamelor care intenţionau să-şi părăsească bebeluşul cu probleme în spital este mult mai mare, însă asistenţii sociali din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului spun că le-au convins să se răzgândească.

Angajaţi prea puţini care să se ocupe de fiecare copil în parte

Cel mai mic bebeluş de abia a împlinit o lună, iar cei mai mari