Nu există nicio interdicţie de natură fiscală, care să limiteze deductibilitatea costurilor aferente vânzărilor, chiar şi în situaţia în care bunurile sunt vândute sub costul de achiziţie/preţul de cost ori care să condiţioneze obţinerea obligatorie de venituri mai mari decât cheltuielile, fie ele şi din exploatare, potrivit fiscalitatea.ro. Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 şi art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, sunt deductibile la calculul profitului impozabil toate cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, cu excepţia celor stabilite prin lege ca fiind nedeductibile ori deductibile limitat. Acelaşi tratament se aplică şi în cazul TVA nefiind vorba de vreo regularizare a dreptului de deducere a taxei în limita taxei colectate la vânzare (vechile prevederi ale pct. 10.10 din Normele aprobate prin HG 401/2000, de mult abrogate). Însă, dacă vânzările sub preţul de cost au loc către entităţi afiliate, devin aplicabile prevederile art. 11 din Codul fiscal conform cărora autorităţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane implicate, după cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. În acest sens, organele fiscale pot stabili preţul de piaţă al trazacţiilor ţinând cont de metodele prevăzute al art. 11 alin. 2 din Codul fiscal şi pct. 23-35 din Normele Metodologice. Prin urmare, în astfel de situaţii, chiar dacă sunt recunoscute cheltuielile, autorităţile fiscale pot ajusta, în sensul majorării, veniturile şi, implicit, profitul impozabil. Pentru eliminarea dublei impuneri rezultate din aplicarea acestui tratament fiscal sunt aplicabile prevederile art. 932 din Codul de procedură fiscală.

Nu există nicio interdicţie de natură fiscală, care să limiteze deductibilitatea costurilor aferente vânzărilor, chiar şi în situaţia în care bunuri