Prefăcătoria şi ignoranţa totală par a fi principalele atuuri ale celor care ne conduc. Suntem minţiţi zilnic cu promisiuni deşarte de „o să facem”. Suntem hrăniţi cu iluzii prosteşti de „o să avem grijă de voi”. De fapt, nimeni nu face pentru noi şi nici nu are grijă de noi. Ei fac pentru ei şi acoliţii lor. Noi putem să şi crăpăm, oricum nu contăm decât atunci când se apropie alegerile.

Bucureştiul a trecut, în ultimele două luni, prin trei crize majore: maidanezii, inundaţiile şi cutremurul. Unde au fost edilii noştri iubiţi? Probabil pe undeva pe la soare, pentru că nimeni nu i-a văzut la faţă atunci când toată lumea se dădea de ceasul morţii cum să rezolve criza şi să scape basma curată.

La câini, vreo două zile nici un edil nu a fost de găsit, iar primarul Oprescu a găsit strategia perfectă: lacrimi în direct pentru nenorocirea abătută asupra micuţului Ionuţ Anghel, care a murit sfâşiat de câini.

Şi pentru că tot vorbeam de acoliţii lor, ce credeţi? Tragedia a picat ca o mănuşă Primăriei Capitalei, care acum poate să încheie contract cu ce firmă vrea pentru ridicarea maidanezilor de pe străzi. Ce contează că privaţii nu au nici dotări, nici personal? Se ocupă primăria să le dea oameni şi să le cumpere maşini, başca le mai plăteşte şi 219 lei pe bucată de patruped prins.

La inundaţii au fost mai precauţi: au făcut dinainte comandament de urgenţă la Primăria Capitalei. Tot degeaba! Dimineaţa toţi şefii dormeau în timp ce noi înotam prin torenţii de apă de pe străzi sau ne chinuiam să scoatem maşinile de sub copacii prăbuşiţi.

Iar acum a venit cutremurul. Mobilizare totală la primărie, toţi în şedinţă de urgenţă la 5 dimineaţă. Mă gândeam că au luat ceva decizii importante, gen să facem ceva cu clădirile alea care stau să pice de 18 ani pentru că niciodată nu ne îndurăm să luăm bani de la gura partenerilor ca să facem ceva pentru bucu