In 2011 l-am vazut la televizor pe primarul de la Baia Mare declarand ca vrea sa izoleze cu un zid de beton o comunitate de romi. Dar cum acesta nu i se parea insa suficient, spunea atunci primarul ca va instala in zona un post de politie si camere de supravegheat. Felul in care acest rasist voia sa transforme o zona de blocuri sociale intr-o puscarie mi s-a parut odios, determinandu-ma sa actionez imediat. Asa am ajuns eu pentru prima data in Baia Mare.
Nu am reusit sa impiedic ridicarea zidului, insa muncitorilor care il construiau le-am promis ca tot eu am sa vin sa ii fotografiez atunci cand il vor demola. Presiunea internationala creata l-a impiedicat atunci pe rasist sa instaleze camerele si postul mobil de politie, desi i-am auzit cu urechile mele pe reprezentantii politiei declarandu-si disponibilitatea de a participa la aceasta incalcare grava a drepturilor omului.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a contestat in instanta ridicarea zidului si dupa aproape doi ani de tergiversari si decizii contradictorii, Inalta Curte de Justitie a constatat, in mod definitiv si irevocabil, caracterul discriminatoriu pe care il are acest zid al rusinii.
Desi a declarat ca nu il va darama, solicitarea CNCD avand titlu de recomandare, primarul rasist pregateste evacuarea romilor din blocurile sociale din strada Horea 46, sub pretextul renovarii celor doua imobile. Dupa renovare, romilor nu le va mai fi permis accesul in complex si astfel rasistul va putea darama zidul argumentand cu disparitia motivelor aberante pentru care a fost construit initial.
Ma adresez ONG-urilor rome pe care le sfatuiesc sa nu piarda ocazia de a repurta o victorie rasunatoare impotriva rasistului de la Baia Mare, creand astfel un precedent pozitiv in lupta, doar aparent desarta, pentru respectarea drepturilor omului in aceasta tara.
Pentru ace