Resursele naturale ar trebui să fie o rampă de lansare pentru viitor, nu o supapă de supraviețuire pentru prezent. Iar exploatarea trebuie făcută atunci când este profitabilă.

Resursele minerale ale unei țări sunt cele mai importante rezerve pe care le deține. Evident, fiind epuizabile, cel mai important lucru este să le utilizeze în mod coerent, să le investească în domenii care ar putea acoperi în viitor găurile din buget create de dispariția acestora. Putem lua exemplul Rusiei, care își folosește resursele imense de minerale, în special gaze naturale, pentru a-și dezvolta economia, dar, la fel de bine, îl putem lua și pe cel al Statelor Unite ale Americii (SUA), care rămâne și astăzi unul dintre principalii producători mondiali de petrol, gaze naturale, cărbuni etc.

Situația din prezent ne arată că este esențial ca statul să utilizeze resursele pentru a-și pregăti mai bine viitorul. Rusia este exemplu foarte bun: pe de o parte păstrează prețurile energiei electrice, ale gazelor naturale și ale petrolului la niveluri acceptabile pentru populație, iar pe de altă parte exportă, iar veniturile le folosește pentru a reindustrializa selectiv economia. Rușii au mai trecut printr-un secol aproape întreg de industrializare, însă metodele utilizate și conflictul deschis cu SUA (Războiul Rece) au dus la o societate care nu se sprijinea pe economia de piață, ci pe considerente militare și politice. Evident că nu a rezistat, iar acum încearcă să evite greșelile din trecut, găsind nișele în care se poate dezvolta.

Putem acoperi necesarul de petrol și gaz

Un alt exemplu viabil este cel al statelor arabe, care folosesc la maximum resursele de petrol și veniturile pentru a crea o economie și o societate care să poată rezista probei timpului și după ce aceste rezerve se vor termina. Asistăm, practic, la un trend în care cel mai imp