Foarte mulţi autori găsesc o explicaţie a comportamentului introvertit şi războinic al viitorului dictator al Iugoslaviei Slobodan Miloşevici în faptul că părinţii săi s-au despărţit la puţin timp după naşterea sa în 1941, iar apoi tatăl său - deşi diacon ortodox - s-a sinucis în 1962, iar mama sa s-a spânzurat în 1974. Şi soţia sa Mira (Mirjana) Markovic suferise puternice traume familiale, tatăl său abadonând-o imediat după război, după ce mama sa, fostă partizană comunistă a lui Tito, fusese executată de tovarăşi săi, deoarece ar fi trădat sub tortura Gestapoului (Doder, 2004, Milosevic. Portretul unui tiran, Bic All, pp. 32-33).

Controlul presei, Încă înainte de a ajunge în vârful puterii, Miloşevici şi-a dezvoltat în anii 70-80 talente cameleonice graţie cărora a reuşit apoi să păcălească personalităţi cu experienţă ale lumii politice occidentale, în timp ce la Belgrad îi convingea pe marxiştii ortodocşi de bolşevismul său neclintit, iar pe diplomaţii occidentali de pragmatismul şi deschiderea sa către valorile occidentale (Doder, 2004, pp. 41-42). Realizând că mass-media era principalul instrument prin care-şi putea consolida puterea, începând din anii 1986-1987 şi până în 1991, Miloşevici a preluat controlul personal cvasitotal al principalelor canale mediatice de la Belgrad (cu excepţia postului studenţesc de radio „B92”) numind prin intermediul unei Comisii pentru informaţii în funcţiile cheie din radio, televiziune, principalele ziare şi reviste acei oameni obedienţi doar faţă de sine. Datorită controlului şi cenzurii practicate de sistemul de propagandă (oameni şi relaţii) instituit de Miloşevici, marea majoritate a sârbilor au fost crunt manipulaţi prin intermediul televiziunii naţionale, care a practicat masiv dezinformarea, intoxicarea şi propaganda. Astfel sârbilor le-au fost arătate cadavre de croaţi, dar acestea erau prezentate în c