Campionatele Mondiale individuale de la Anvers au reprezentat ultima competiţie pentru Sandra Izbaşa. Care s-a retras cu un mare regret: nu a reuşit să cucerească niciodată un aur mondial.

La Mondialele din Belgia, Sandra Izbaşa a concurat doar la sol. A ajuns în finală, însă, aşa cum se întâmplase şi la Jocurile Olimpice de anul trecut, a ratat la ultima diagonală şi visul de medalie s-a spulberat.

A terminat doar pe locul 7 în finală şi, chiar dacă ea declara, la plecarea spre CM, că nu va concura decât pentru ea, fără vreun obiectiv, dezamăgirea ei a fost destul de mare.

Deoarece, pentru ea, Campionatele Mondiale au fost mereu o problemă. De-a lungul timpului, ea nu a cucerit decât trei medalii la aceaastă competiţie, una de argint şi două de bronz, fiind a doua mare gimnastă din istoria României, după Cătălina Ponor, care s-a retras fără să aibă în palmares măcar un titlu mondial individual sau cu echipa.

În rest, a strălucit şi la Jocurile Olimpice, unde a cucerit două titluri, şi - mai ales - la Europene, de unde s-a întors cu 7 medalii de aur, 4 de argint şi una de bronz.

Ea intră astfel într-un grup restrâns al unor mari gimnaşti români, care, dintr-un motiv sau altul, nu au în palmares un titlu la JO, CM sau CE. Cel mai mediatizat caz e cel al lui Marian Drăgulescu. Acesta a ratat cucerirea titlului olimpic, singurul care-i lipseşte din palmaresul care cuprinde 8 medalii mondiale de aur şi 9 de aur europene.

Un caz inedit e cel al Andreei Răducan, care nu are în palmares titlul european! În schimb, e dublă campioană olimpcă - moral e chiar triplă, dacă CIO nu i-ar fi furat aurul la Sydney, în 2000 - şi de 5 ori campioană mondială.

"Duc dorul Mondialelor. Ultima oară am participat în 2007. Sper să îmi fac exerciţiul cât mai bine"

Sandra Izbaşa,înaintea plecării la CM