S-au terminat şi alegerile federale în Germania. O ocazie bună pentru a reflecta asupra funcţionării sistemului electoral german.
Înainte de orice, trebuie să observăm ceva. Puţine teme sunt mai greşit înţelese decât aceasta, a sistemului de vot german. Multă lume, inclusiv politicieni şi ziarişti, îşi imaginează că acesta este un "sistem mixt", adică pe undeva proporţional (cu listă) şi pe altundeva majoritar (cu alegeri directe). Aceasta este doar o aparenţă.
Pentru a lămuri lucrurile, iată o scurtă descriere a sistemului. Fiecare alegător are două voturi. Cu primul alege un deputat în circumscripţia sa uninominală. Cu celălalt vot alege o listă de partid.
Şi nu este acesta un "sistem mixt"? Matematic vorbind, absolut deloc. Explicaţia ţine de regulile de atribuire a mandatelor. Fiecare partid primeşte mandate conform procentului de voturi exprimate pe lista de partid. Prin urmare, sistemul german este proporţional. Exact ca sistemul cu listă blocată, pe care alegătorii din România îl cunosc din alegerile pentru consiliile locale.
Dar atunci ce rost mai are votul direct? Acesta apare în schemă pentru că permite selecţia personalizată. Câştigătorii alegerilor directe primesc mandat. Însă numărul acestor mandate nu este decât jumătate din numărul total al mandatelor disponibile. Spre exemplu, dacă am avea o Cameră a Deputaţilor cu 300 de locuri şi am folosi sistemul german, atunci 150 de mandate ar fi atribuite, în principiu, câştigătorilor din colegii.
În acest moment, cititorul are tot dreptul să fie dezorientat. Tocmai aflasem că esenţială este lista de partid. Iar acum vorbim de alegeri directe. Dar votul de listă este cel care indică numărul total al mandatelor. Să spunem, spre exemplu, că un partid a primit 30% din voturi. Dacă am presupus o Cameră cu 300 de mandate, atunci rezultă că acest partid are dreptul la 90 de mandate. @N_P
