Cutremurul care a avut loc duminică dimineaţă i-a băgat în sperieţi pe români. Mai ales pe cei care locuiesc în clădiri cu bulină roşie. Ştiu că blocurile lor s-ar prăbuşi pe loc dacă pâmântul s-ar zgâlţâi mai tare. Cer milă divină şi speră că nu vor mai trăi un seism ca cel din ‘77.
Un vuiet puternic s-a auzit deodată în creierii nopţii. Pereţii au început să scârţâie, iar mobila să trosnescă de parcă fusese cuprinsă de flăcări. Buimăciţi de somn, oamenii au sărit ca arşi din paturi.
Blocul 53, de pe strada Dionisie Lupu, prezintă pericol public, însă, bulina roşie a fost scoasă de locatarii care vor să închirieze apartamentele
Era ora 4.37. Blocurile au început să se clatine, iar atunci au înţeles că e cutremur. Unii s-au adăpostit sub tocurile uşilor, alţii au îngenuncheat în faţa icoanei.
Ştiau că doar Dumnezeu mai putea face o minune pentru ei. Din fericire, divinitatea a fost de partea lor. Furia pâmântului s-a oprit după zece secunde. Suficient, însă, pentru ca cei care locuiesc în clădiri cu risc mare de prăbuşire să nu mai aibă linişte de duminică dimineaţă şi până astăzi.
Faţada blocului 12, de pe strada Matei Millo, a fost grav afectată de seismul de duminică
„De atunci nu mai pot dormi. E cumplit să stai cu gândul că locuinţa ta se poate transforma în mormânt dacă, Doamne, fereşte, vine marele cutremur. Unul ca în 1977 nu ne-ar mai ierta. Am muri striviţi între zidurile astea. Pereţii sunt deja crăpaţi bine. Numai la Dumnezeu avem nădejde", ne-a spus, îngândurată, Maria Rudeanu, 65 de ani. Ea locuieşte de 35 de ani în blocul 53 de pe strada Dionisie Lupu, din Capitală. Clădirea ridicată în 1938 are bulină roşie de 16 ani şi a fost încadrată în clasa I de risc seismic care prezintă pericol public. Locatarii de aici nu vor ca imobilul să fie consolidat, din ca
