Frumos primul legănat de cutremur! Nu ştiam eu de ce dorm aşa de bine! Dacă după acest legănat, nu făceau zgomot uşile şifonierului, aş fi spus că „elefantul” care ţine scoarţa în spinare este blând şi ţine locul mamei mele, care mă legăna pe pernă, convingându-mă să adorm! Din 1977 am prins toate cutremurele! În anul 1990 au fost chiar două de peste 6 grade, în mai puţin de 24 de ore. Faine de studiat! Doamne fereşte să-ţi cadă ceva în cap! M-am obişnuit cu ele, au început chiar să-mi placă şi stau cuminţică până se termină, mă bucur de acele secunde de legănare, multe secunde (chiar mai multe se resimt la parter, spre deosebire de etaj) şi apoi pariez pe magnitudine! Ştiind în mare cam cum stă treaba cu fenomenele geografice, nu mă agit atunci când vreun „Nostradamus” ce a avut vreun coşmar într-o noapte începe să-şi descrie previziunile şi nu dau fuga la magazin să îmi fac provizii de bere şi biscuiţi să mă adăpostesc în buncăr de teama sfârşitului lumii, la orice eclipsă de lună sau vizită de cometă Mereu pariez pe magnitudinea cutremurului şi mai mereu îmi iese! Dar ca să te convingi că ai câştigat pariul cu intuiţia, verifici sursele oficiale! Chiar dacă ştiam că cel mai rapid circulă ştirile pe internet, era aşa de bine şi cald în pat, încât am întins mâna după telecomandă, că şi aşa somnul îmi zburase. Cu un ochi m-am uitat la ceas şi arăta 4.41 a.m., după 2 minute de la cutremur şi cu celălalt ochi aşteptam şi eu ca în filmele americane un „breaking news” sau nu „news alert”, aşa cum de altfel se mai întâmplă ziua şi pe la noi, după ce îşi încep oamenii programul de lucru. Curios! Nicio ştire de ultimă oră! Toată lumea dormea în front, casetele puse de pe la miezul nopţii derulau emisiunile în reluare, iar radio-urile aveau şi ele playlistul pe „house”. Hmmmm … şi mai ziceţi voi, ăştia la ştirile de dimineaţă, că în fiecare noapte cu Cod Galben aţi găsit por