Episcopul Atanasie Anghel e un fel de semizeu. Pentru că a întemeiat o Biserică ce a rezistat deja peste 300 de ani. Şi va mai rezista, de nu o îngroapă prin superficialitate şi autosuficienţă cei din timpurile moderne, după ce, secolul trecut, toţi ierarhii ei au ajuns prin puşcării şi unii au şi murit acolo. Un fel de semizeu întemeietor, acolo unde, în folderul mare al creştinismului, al catolicismului, ideea de greco-catolicism a prins teren şi în Transilvania, ivindu-se sub-folderul pe care azi, după trei secole, încă îl avem ancorat în cultură şi social: Biseica Română Unită cu Roma, Greco Catolică.

Nu că ar fi trebuit să fie aşa. Nu că ar fi ştiut Prea Sfinţia Sa Atanasie Anghel, cel, acum, al greco-catolicilor, fost Înalt Prea Sfinţia sa ca mitrropolit a ceea ce numim, acum, ortodocşi, ce va urma – dar explicaţiile despre ruperile şi alăturările acestea le veţi găsi mai jos, la finele materialului, argumentate de un istoric. Dar aşa a curs. Aşa a vrut timpul.

Aşa a intrat în matca aceea “a gravitaţiei istorice”, în care toţi vectorii şi toate forţele s-au mişcat de aşa natură încât acum să fi avut deja Şcoala Ardeleană, care atât de mult a contat în ce sunten noi de fapt, în a avea Biserica Română Unită, cu sediul la Blaj – o alternativă la vocea tot mai spartă a Bisericii Ortodoxe Române.

Dar acestea nu se ştiau atunci când Atanasie Anghel a încetat din viaţă, la Alba Iulia, când a fost înmormntat şi când a fost mutat în alt mormânt, până săptămâna trecută, când a fost deshumat pentru a se înţelege mai mult lucrurile care se ştiau, pentru a se completa, eventual, cele care nu se ştiau, şi pentru ca unul din întemeietorii Bisericii Greco Catolice Unite cu Roma din România să-şi ia locul acolo unde se cuvine a sta: în Catedrala din Blaj. Presupunând că cel care a fost găsit este episcopul Atanasie Anghel.

Acum o săptămână s-a dat un comunic