Evenimentul – Stagiunea de Teatru Politic – o selecție de piese de teatru cu un conținut socio-politic e de văzut (se desfășoară zilele acestea și se va încheia în noiembrie). Coordonatorii proiectului (Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, David Schwartz și Ionuț Sociu) cred că sensul pe care termenul „politic” l-a căpătat în societatea românească de astăzi – compromis, corupție, instabilitate ideologică – face ca adevăratul conținut al demersului politic să se piardă. Și cum spectacolele de teatru s-au mutat și se joacă pe scena politică (cât de mult îmi place expresia – clișeu folosită cu succes în majoritatea știrilor ) să vedem cum stăm cu politica prelucrată și adaptată pentru teatru.

Sigur că teatrul politic nu schimbă lumea, țara, guvernele sau vremurile, mai degrabă poate oferi o altă perspectivă asupra unor evenimente pe care mulți dintre noi avem obiceiul să le dezbatem fără să cunoaștem (mereu) amănunte despre circumstanțele în care ele s-au petrecut. Ne certăm frecvent povestind despre evenimente la care n-am participat dar avem senzația că le cunoaștem pentru că s-a tot discutat/scris/povestit despre ele. Războaiele, mișcarea legionară, naționalizările, instaurarea comunismului, Revoluția din 1989, etc. Cine poate însă garanta că perspectivele oferite de către cei care au asistat sau au fost implicați direct în anumite evenimente istorice/sociale/politice dramatice sunt cele corecte, juste? Câți dintre noi, afectați fiind de ceva în mod direct (brutal chiar) avem puterea să privim faptele în ansamblu și să încercăm să ajungem la o concluzie care să nu implice pierderile/suferința/dezamăgirile personale?

Îmi amintesc doar câteva dintre poveștile bunicilor și părinților mei, versiuni distorsionate uneori din motive personale – alteori pe bună dreptate pentru că altfel ar fi durut prea mult, versiuni pastelate în cazul unora, sumbre în