Case frumoase, cu o arhitectură specifică, cu emblema minerilor, mobilate cu gust, cu candelabre, pendule, sobe de teracotă, multe procurate de la Viena şi Budapesta, diferite obiecte din argint şi aur, tablouri. Așa apar descrise în relatările călătorilor străini clădirile în care locuiau sau petreceau minerii din Roșia Montană, cea mai veche localitate minieră din România. Bogația și înflorirea comunei s-a spulberat imediat după ce comuniștii au declanșat marea naționalizare din 1948.
Călătorul austriac Krichel vizitează Munţii Apuseni între anii 1827-1829. Străinul este impresionat de casele „ca nişte palate” ale unor români din Roşia Montană:
„Prima casă frumoasă, construită într-un stil ales, era a lui Gritta Gheorghiuţ, proprietar de mine din Roşia Montană, cel mai bogat român din regiune”. Suba Ioviţa „dispune de 50.000 ducaţi de aur, bani peşin”. Un alt proprietar de mine, Barbura Samoilă, avea o locuinţă de cel mai bun gust. „Nici un principe nu s-ar ruşina să locuiască în aceste camere”. La Barbura, a găsit „draperii scumpe de mătase, admirabile gravuri, pendule mari etc.”. „Case frumoase mai au Şuba Petru şi Gritta Mihăilă”, încheie relatarea Krichel.
O parte din casele celebre ale Roșiei Montane sunt în picioare și astăzi.
„Casina“, casa balurilor mascate din Apuseni
La Roşia Montană, în centrul comunei, există şi astăzi clădirea denumită „Casina”, unde se organizau baluri celebre. Clădirea construită în perioada 1890 – 1900 găzduia de la simple întâlniri pentru destindere până la baluri mascate. Loc al celor mai frumoase evenimente, „Casina“ avea, printre altele, o sală mare decorată cu oglinzi veneţiene, dar şi săli pentru poker, biliard şi alte jocuri de noroc. Casina se afla în proprietatea unei familii înstărite, Barta, ai cărei membri au transformat-o într-o veritabilă atracţie a Apusenilor. După 1948 a fost naţio
