Dr. Dorel Topan
Una din importantele prezenţe artistice la Baia Mare a fost şi cea lui Alexandru Ciucurencu. Format la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1921 - 1928), unde i-a avut ca profesori pe George Demetrescu Mirea şi pe Camil Ressu. S-a remarcat încă din acea perioadă prin renunţarea la efectul de clar-obscur a lui Ressu şi prin conturul negru în pastă. După ce a lucrat un timp cu grupul de artişti de la Baia Mare, a studiat la Academia Julian din Paris şi în atelierul lui André Lhote. În 1948 a devenit profesor, apoi a predat la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti.
Ciucurencu a fost unul din cei mai mari colorişti, evoluând spre o paletă rafinată şi pastelată, un desen concis şi compoziţii care tind spre geometrizare. A pictat mai ales naturi moarte, nuduri şi peisaje care se remarcă prin preocuparea artistului pentru armonie cromatică. După 1944, Ciucurencu şi-a schimbat tematica, pictând compoziţii cu subiecte istorice sau sociale, peisaje industriale, dar şi portrete ale unor personalităţi culturale sau portrete de muncitori.
Importanţa pesonalităţii lui Ciucurencu în arta românească este definită, pe de o parte de valoarea artistică a operei sale, iar pe de altă parte de influenţa sa ca dascăl asupra numeroşilor săi discipoli. Nu putem să nu ne gândim la similitudini, punându-l în aceleaşi tip de personaj: artist-dascăl alături de importante figuri ale fenomenului artistic băimărean (nu puţine la număr) precum Simon Hollósy sau János Thorma.
Percepţia, în plan general naţional asupra lui Alexandru Ciucurencu se face şi prin complementaritate cu un alt mare artist şi dascăl: Corneliu Baba, tocmai pentru uriaşa lor influenţă asupra picturii româneşti din ce-a de-a doua jumătate a secolului trecut, pentru numeroşii lor discipoli şi imitatori (ciucurencişti şi babişti).
Dacă ar fi s
