De cinci săptămâni și o zi încoace, zeci de mii de români din toată țara se întrunesc duminica în orașele lor ca să protesteze împotriva proiectului de minerit cu cianuri de la Roșia Montană. Duminica asta, bucureștenii și-au ales ca loc de plecare fix strada Roșia Montană colț cu Dezrobirii în cartierul Militari. Ca de fiecare dată, „Academia Cațavencu“ a fost în stradă, printre manifestanți ca să vă aducă la cunoștință pulsul străzii. Și de data asta, în ciuda unor mici tâmpenii de care o să povestesc mai târziu puțin, veștile sunt bune – mișcarea de stradă e în continuare puternică, iar masa de protestatari, chiar dacă e mai eterogenă decât populația New York-ului, e plină de oameni de calitate.

La plecare nu erau foarte mulți oameni. Prietenii mei manifestanți de cursă lungă mi-au mărturisit că pe la ora 16:30 erau chiar îngrijorați că nu se va strânge multă lume. Cu toate astea, însă, poate a fost mai bine pentru protest că lucrurile stau așa. Am avut ocazia să văd cum ieșeau oameni din blocuri, din stațiile de metrou, din gherete și cam de oriunde ar mai putea să iasă cetățeni îngrijorați ca să se alăture alaiului revoluționar. A fost realmente spectaculos să vezi cum coloana de manifestanți devenea din ce în ce mai mare până când, pe bulevardul Timișoara, în Drumul Taberei, din mijocul marșului nu-i mai vedeai niciunul dintre capete. Se estimează că au fost pe stradă undeva între 10.000 și 15.000 de oameni. Am aflat informația asta, neoficial, de la un jandarm mai vorbăreț.

A fost, fără discuție, marșul cu cea mai mare audiență la balcoane și ferestre. Bucureșteni de toate vârstele au căscat gura la protest din apartamentele lor. Pe fața multora se citea o surpriză sinceră – nu le venea să creadă că încă mai ies în stradă ăștia cu Roșia Montană. Privitorii din blocuri au generat, cred, unele dintre cele mai mișto sc