Cred că mulţi dintre cititorii mei îşi amintesc de filmul sovietic „Белые росы”, unde personajul principal explica de unde vine numele „Belarus”: de la strămoșii numiți „росы”, iar în expresia „белые росы” cuvîntul „белые”, în traducere „alb”, are sensul de curat și fidel. De aceste calitati ale poporului belorus m-am convins frecventînd biserica ortodoxă belarusă din apropierea campusului nostru, unde am dat de o cumunitate mică de oameni minunaţi şi foarte primitori.

Biserica era iniţial grecească, dar diaspora greacă a construit în apropiere o biserică mai mare, iar pe aceasta au vîndut-o diasporei belaruse. Preotul este ucrainean, respectiv, slujba are loc atît în ucraineană cît și în belarusă. La început ne eram cam greu să înțelegem slujba şi predica părintelui, dar datorită cunoştinţelor de limbă rusă şi cehă acum ne este mult mai uşor.

După slujbă, la etajul de jos se organizează agape, unde servim cafea, ceai și mai comunicăm cu cei din comunitate: ne mai împărțim cu grijile, dar și cu bucuriile. Astăzi, unul dintre membrii mai în vîrstă împreună cu soția sa, au organizat o mică masă de pomenire în cinstea părinților lor și am rămas impresionat cu cît de multă plăcere își amintea el de mama sa în cinstea căreia au organizat pomenirea. Mama sa îl ruga foarte insistent pe vremea sovietică, cînd trăiau în Belarus, să meargă la biserică, spunîndu-i că acolo au început să meargă chiar și comuniștii. A vorbit și despre nepotul său, care recent a plecat să facă armată în forțele navale din America, căruia încerca să-i explice și să-i lase cîte ceva din lucrurile, pe care el le consideră că este obligat să le lase generațiilor mai tinere. Nepotul desigur că mai greu acceptă din cele spuse de domnul Nicolae, dar bunicul lui este profund convins că în toate cîte le începem să facem trebuie să cerem binecuvîntare Domnului și după ce am făcut tot