Film auzit. Pare un non-sens? Nici pomeneală. Sunt producţii cărora li s-a adăugat pe coloana sonoră un fişier special, conţinând descrierea peisajelor, faptelor, sentimentelor. Tot ce nu se aude între dialogurile personajelor. Filmele pot fi astfel accesibile şi nevăzătorilor. La noi sunt deja 20 de pelicule prelucrate în acest mod. Datorită efortului unei asociaţii din Focşani.

Ce-aţi zice să facem un mic exerciţiu? Aşezaţi-vă comod în fotoliu şi închideţi ochii. Veţi auzi un film. Credeţi că filmul poate fi, în primul rând, văzut? De data asta, îl veţi "vedea" numai cu ochii minţii. Gata, începe. Linişte! O voce - povestitorul - descrie fiecare detaliu din "Filantropica". Un exemplu - stradă la periferia oraşului, întunecoasă, plină de gunoaie. Un câine vagabond străbate mizeriile de la tot pasul. Farurile unei maşini taie întunericul. Construiţi imaginile în mintea voastră, bazându-vă doar pe descrierea auzită. Altă scenă - interiorul unui restaurant. Solista cântă o melodie lentă, plimbându-se printre clienţi. Doi tineri la o masă. Soţul citeşte nota de plată şi rămâne buimac. Aici se opreşte relatarea. Pentru că urmează dialogurile. Nu înainte ca aceeaşi voce să indice personajele care schimbă între ele cuvinte. Dialogul încetează. Povestitorul de la început revine, ca un ghid printre scenele filmului, descriind evoluţia situaţiei, dacă eroii scenei plâng sau râd, unde merg, cum sunt îmbrăcaţi, dacă sunt în casă - e desris interiorul locuinţei, sau afară - unde anume. Se aud felurite zgomote. Ghidul explică provenienţa lor. Esenţiale în contextul naraţiunii. Viaţa poate fi "desenată" şi din sunete. Gândiţi-vă că sunt oameni pe care destinul îi obligă să n-o poată percepe altfel...

Sunete pe care nu le iei în seamă când vezi

Vorbesc cu unul dintre cei care "accesibilizează" filmele pentru nevăzători, Irina Mărăcine