La 6 octombrie (pe stil vechi) 1867, drapelul SUA a fost arborat oficial în Alaska. Mi-aş dori ca după 146 de ani să nu repetăm gafa iremediabilă a ţariştilor, pomenindu-ne cu drapelul rusesc arborat pe teritoriul Aeroportului Internaţional Chişinău (AIC).

Tranzacţia de atunci dintre Imperiul Rusiei şi guvernul american a costat 7.200.200 de dolari. Trebuie precizat că pentru acea perioadă suma respectivă era una exorbitantă. Comparativ, contractul de concesiune al AIC prevede investiţii de cel puţin 244.200.000 euro pentru o perioadă de 49 de ani, ceea ce înseamnă aproape 5 milioane de euro pe an. Aparent, "afacerea Aeroportul" pare a fi mai rentabilă decât "nebunia lui Seward", demnitarul american care a insistat pentru achiziţionarea regiunii Alaska, însă diavolul se ascunde în detalii.

Într-adevăr, actuala conducere a R. Moldova a moştenit reminiscenţele guvernanţilor comunişti, inclusiv situaţia deplorabilă de la Aeroportul din Chişinău. Totodată însă, cele două 2,5 partide din coaliţia de guvernare şi-au asumat anumite angajamente, prin care şi redresarea social-economică. Bunăoară, la punctul 6 din Acordul de constituire al actualei Coaliţii se menţionează că "stimularea unei economii competitive, orientate spre investiţii" se va produce în contextul "procesului de integrare europeană". Or, concesionarea unui obiectiv strategic, precum AIC, unei companii cu sediul la o distanţă de 9372 de km de Chişinău, nu poate fi numită, nici în clin, nici în mânecă, stimulare economică de dragul integrării europene.

În plus, concesionarul a fost ales prin concurs, şi nu a câştigat o licitaţie internaţională. Adică Guvernul Republicii Moldova a decis să expedieze invitaţii la doar 7 operatori aeroportuari şi l-a desemnat în calitate de învingător pe unicul competitor care a depus toate actele. Personal, am senzaţia că statul a mimat organizarea