Mangalia este unul dintre cele mai frumoase şi vechi oraşe româneşti la ţărmul Mării Negre. De asemenea, încă din antichitate, a fost obiectul dorintei multor cotropitori. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale dacilor și ale romanilor, deveniți bizantini prin creștinare. Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari.

Mangalia renaşte încă o dată, după alipirea Dobrogei la România în 1878. Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanța), cu vreo 3000 de locuitori permanenți în 1938, dar care devin peste 10.000 vara. Orașul crește rapid mulțumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulți kilometri între capurile Schitu și Baglaru (azi, Aurora). Mangalia a fost portul de ataș al primului submarin românesc, „Delfinul” și al goeletei „Speranța”, folosită în anii 1972-76 pentru turnajul serialelor "Doi ani de vacanță" de Sergiu Nicolaescu, și "Toate pînzele sus!" de Mircea Mureșan.

După al doilea război mondial, orașul devine zonă militară de frontieră și turismul stagnează timp de zece ani. În 1954 este din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962 orașul intră în atenția guvernului, devenind un important centru turistic.

Azi, Mangalia nu mai este cotropită nici de perşi, nici de macedoneni, nici de romani, ci de interes personal. Posturi călduţe la Primărie, un scaun confortabil la partid, o afacere bănoasă la cheie. Bătrâna Mangalie este mulsă sistematic, ca o vacă productivă, de toţi hoţii în haine de comp