Îmi pare rău că n-am avut eu ideea asta genială: fericită c-a scăpat repede de depresia post-partum, o proaspătă mămică s-a apucat să strângă bani pentru silicoanele fetiţei ei, de doar câteva săptămâni. Genial! La aşa ceva chiar că nu mă gândisem, dar fata asta, de doar 22 de ani, a reuşit să-mi transforme complet viziunea asupra vieţii. Da’ ce zic eu “viziune”? A-ti-tu-di-nea! Dorinţa proaspetei mămici de a-i oferi copilei ei tot ce e mai bun în viaţă mă ajută şi pe mine să-mi prioritizez cu adevărat... ăăăă... priorităţile. Sau cum să zic.
De exemplu. Alocaţia lunară a copilului. De ce să-i cumpăr copilului rechizite când pot să-i furnizez o colosală pereche de silicoane? Fireşte, din alocaţia pe două vieţi jumate, dar ăsta e un amănunt nesemnificativ. Cu adevărat aşa stau lucrurile! O carte citită, mai puţini bani pentru silicoane. Te duci la un concert? Un sfat matern o să te însoţească mereu: Ai grijă! Ai grijă cum îţi drămuieşti bănuţii, că pe urmă n-o să-ţi mai ajungă pentru silicoane, mămică! Dacă fata mea ar vrea să se ducă la un concert rock, de pildă, eu i-aş bate obrazul şi i-aş spune: “păi pentru ce muncesc eu, fată? Ca să te duci tu la concerte? Mişcă-ţi imediat fundul înapoi în camera ta şi gândeşte-te la ziua de mâine! Nesimţito! Eu, care vorba aia, să ajung s-o văd şi p-asta! Să se ducă fata mea la concerte rock! Huooo! Nehalito de cultură! Insaţiabilo! Că nu vă mai satură Dumnezeu ăla odată!”, încercând, fireşte, să-i demontez, cu gingăşia maternă care mă caracterizează, mitul potrivit căruia “ai carte, ai parte”. Ai parte de ce? Ai parte de tot felul de rahaturi cotidiene, de care vreau s-o scutesc pe fata mea. Pe câtă vreme, dacă ai silicoane, ai parte! Ai parte de orice şi mai mult decât atât.
Şi uite-aşa mi-a schimbat viaţa un simplu click! Fă şi tu click pe ştirea asta, e pe net pe undeva! Ai să vezi cum ţi se schimbă out
