În decembrie 2011, procurorii au început urmărirea penală în cazul a patruzeci de persoane cu funcţii de conducere din Romgaz, Ministerul Economiei şi Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, pentru complot şi subminarea economiei naţionale. Acuzele erau grave, domeniile de activitate vizate erau - şi sunt - într-adevăr strategice, iar grupul acuzaţilor cuprindea un număr consistent de persoane. Printre cei vizaţi de anchetă se numărau şi Adriean Videanu şi Varujan Vosganian, două personaje publice de relief, îndelung supuse discuţiei publice în ultimul deceniu.

Anchetarea unor demnitari de asemenea vizibilitate nu mai este o noutate senzaţională în România. De când cu condamnarea lui Adrian Năstase pentru fapte de corupţie au mai intrat după gratii doi foşti miniştri care şi-au traficat onoarea pe… mezeluri, un fost şef de partid cunoscut pentru dărnicia şi operele lui caritabile, care între timp a fost şi europarlamentar, pentru… sechestrare de persoane (da, da, despre Gigi Becali este vorba), s-au deschis anchete, pentru nerespectarea Legii electorale, împotriva altui demnitar în funcţie (Liviu Dragnea) şi mai sunt şi alte cazuri, la fel de vizibile.

Între timp, lucrurile nu stau pe loc. Văzând că, spre deosebire de epoca romantică a anilor 90, politicienii sunt chemaţi la Parchet să dea seama de faptele lor, clasa politică reacţionează cum ştie ea mai bine. Cea mai banală reacţie este aceea a numirilor în funcţii înalte de magistraţi prietenoşi cu unii sau cu alţii dintre competitorii pentru puterea politică. Asigurarea de majorităţi fidele unei forţe politice sau alteia pe la CSM, pe la Înalta Curte de Justiţie sau pe la Curtea Constituţională este, şi ea, una dintre căile care au fost urmărite în meciuri strânse de cei care, ca aleşi ai naţiunii, s-ar fi cuvenit să încerce să facă din instituţiile statului nişte pârghii viabile ale