Dacă mă întrebam asta în Poiana lui Iocan, Cocoşilă mi-ar fi dat replica, fără să stea pe gânduri: „Păi vezi că eşti prost?” Ştiu că voi fi înjurat aşa că mă aştern pe scris din ideea de a-mi da cu părerea, prin a răspunde cu o replică din satul meu natal, de undeva din Oltenia, „mare pagubă-n ciuperci că nu s-au întâlnit ăştia doi”. Nu sunt susţinătorul niciuneia dintre părţile ce ar fi vrut să se întâlnească, nu pentru că aş avea ceva personal cu vreuna dintre ele, ci pentru că modul de gândire al celor două personalităţi e atât de diferit, încât singurele lucruri bune ar fi fost „bună ziua” şi „la revedere”. Principalul motiv să afirm că ar fi fost o întâlnire fără rost este „originea politică” a celor două personaje. Atât Alina Mungiu Pippidi, cât şi Traian Băsescu provin din guvernarea CDR (1996-2000), care e bună doar pentru speriat nepoţii. Intelectuala, fostă şefă a TVR-ului a girat cu experienţa domniei sale o guvernare atât de neinspirată care, pe o scară istorică s-ar situa sub cea a lui Vodă Caragea. Au fost cică 15 000 de specialişti, care au existat, cum, teoretic ar fi existat şi profesoara de română a lui Vanghelie.Aşadar, trecutul politic nu o recomanda să discute deloc cu Traian Băsescu. Chiar domnia sa spusese că a ales să scrie în altă limbă decât româna, aşa sătulă fiind de România şi spaţiul său politic. Iar Traian Băsescu vorbeşte engleza cam în stilul lui Ion Iliescu, dar cu accent marinăresc, adică un fel de Occident portuar. Preşedintele a arătat, în repetate rânduri, că este un jucător care se bazează pe fler. Pentru preşedinte, şcoala a rămas acolo unde îi era locul, între filele dosarului personal, cu matricolă, bacalaureat, licenţă etc. Traian Băsescu nu a făcut caz că ar fi mai mult decât este, în sensul că nu s-a apucat de mastere, doctorate. A ştiut să facă