Cele mai infecte caractere le găseşti în presă şi în politică, dar şi în ceea ce este legat de politică, cum ar fi oamenii numiţi politic în funcţii. Stop. Pauză de explicaţii pentru cei care înţeleg greu, dar interpretează repede. Nu am generalizat. Şi în presă, şi în politică, şi în activităţile adiacente politicii găseşti oameni minunaţi, caractere cu totul şi cu totul aparte, prieteni adevăraţi. Dar dintre toate domeniile de activitate din ţara asta, la un concurs de curvăsărie umană, ar câştiga detaşat reprezentanţi ai presei sau politicii.
De ce atâta înverşunare în mine? Am să vă explic.
Sâmbătă, la vreo două ore după terminarea alegerilor de la PNL, după ce i-am lăsat pe pupincurişti să-şi facă treaba, l-am sunat pe Alexandru Băiaşnu şi l-am felicitat pentru victoria obţinută. Mi-a mulţumit pentru felicitări, dar mi-a mulţumit şi pentru poziţia corectă pe care am avut-o eu, personal, precum şi ziarul pe care îl conduc. Frumos, corect şi matur.
Vă reamintesc că, săptămâna trecută, am scris un editorial în care spuneam că eu îl susţin pe Marius Ursaciuc la preşedinţia PNL. Chiar în acea zi m-a sunat Alexandru Băişanu, pentru a-mi spune că în acel articol sunt nişte afirmaţii inexacte. Poate erau, poate nu, nu mai are importanţă. Dar i-am spus, atunci, că am scris editorialul chiar dacă ştiu că el va câştiga alegerile (analiza pe care am făcut-o cu colegii în redacţie ne indica acest deznodământ). Şi atunci de ce am mai scris? Pentru că aşa am simţit. Am sesizat nişte lucruri care mi se păreau incorecte şi, cu această ocazie, mi-am exprimat şi poziţia. Am spus că îl susţin pe Marius Ursaciuc. Asta nu a însemnat că l-am atacat pe Alexandru Băişanu ori l-am cenzurat în vreun fel. Eu, ca cetăţean, mi-am exprimat o opinie. Ca redactor-şef, am păstrat echidistanţa în această dispută. Alexandru Băişanu a înţeles acest lucru şi mi-a mulţumit.
E
