Motto: Nimeni nu plânge vaca ce s-a obişnuit să dea cu picioru-n lapte.

Cea mai importantă concluzie politică clarificată în urma evenimentelor din România ultimelor cinci săptămâni o constituie decredibilizarea ca interlocutor a Partidului Social Democrat român în actuala sa formulă de conducere. Reputaţia partidului de partener responsabil, capabil de administrare eficientă şi consecvenţă în respectarea unor angajamente internaţionale ferme, susţinute de o organizaţie centrală puternică, coerenţă decizională internă şi o organizaţie solidă în teritoriu, pare a fi intrat într-un picaj accelerat şi aparent greu reversibil (inerţia sistemică a organizaţiei de partid – cauzele sunt structurale şi nu dispar peste noapte).

Disoluţia actului de guvernare şi încălcarea separaţiei puterilor în stat

Piruetele de titirez mediatic realizate de preşedintele Partidului Social Democrat român, actualul şef al executivului, nu mai impresionează. Atunci când se trage linie, se analizează fapte, coerenţa şi consecvenţa discursului public promovat în România şi în străinătate şi, mai ales, calibrul orizontului de înţelegere ce transpare din acest discurs. Intervenţia brutală a primului ministru şi a procurorului general Tiberiu Niţu în numirile şefilor de secţie din conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (revocarea intempestivă a procurorilor Lucian Papici şi Mariana Alexandru) confirmă revenirea premierului român la modelul de acţiune inaugurat în vara anului 2012 prin semnarea ordonanţelor de urgenţă anticonstituţionale ce vizau subminarea statului de drept şi a separaţiei puterilor în stat.

Faptul că această intervenţie fără mănuşi pare a fi motivată de nevoia afirmării autorităţii premierului în interiorul partidului său confirmă teza potrivit căreia Partidul Social Democrat a devenit victima propriului succes atunci când organizaţia puternică din t