Cel mai discutat film din această perioadă este „Gravity“ care prezintă un „naufragiu“ în spaţiu, iar protagonişti sunt trei astronauţi trimişi să repare telescopul Hubble. În ciuda efectelor vizuale puternice şi a subiectului că e mult mai uşor să mori în spaţiu, cât de periculoase au fost până acum misiunile reale?

Explorarea spaţiului cosmic nu a fost niciodată o rutină, dar au fost cazuri în care doar antrenamentul astronauţilor, pregătirea specialiştilor de la sol şi o mare doză de noroc au făcut ca unele tragedii să fie evitate în ultimul moment, scrie „Ştiinţă&Tehnică“. Una dintre misiunile care puteau să eşueze dramatic s-a derulat în martie 1966.

Neil Armstrong şi Dave Scott au pornit spre orbită la bordul capsulei Gemini VIII, plasată în vârful unei rachete Titan. Aici avea să îi aştepte treapta Agena a unei rachete Titan II, evident fără echipaj uman, lansată în aceeaşi zi, cu câteva ore înainte. Planul misiunii prevedea cuplarea dintre capsula Gemini şi Agena, dovedind astfel că două vehicule pot fi cuplate pe orbită şi pot fi operate împreună, element esenţial pentru aselenizare. Armstrong şi Scott s-au apropiat de Agena şi, după sincronizarea orbitei şi apropierea de ţintă, cuplarea s-a efectuat fără incidente majore.

Cuplarea dintre cele două vehicule reprezenta deja o premieră în istoria zborurilor spaţiale, dar Armstrong şi Scott nu au avut prea mult timp la dispoziţie pentru a se bucura de recordul stabilit de ei. Imediat după cuplare, au sesizat o rotaţie neprevăzută a celor două vehicule. Unul dintre propulsoarele capsulei Gemini se activase, iar după decuplarea de Agena, viteza de rotaţie crescuse şi mai mult, ajungând la o rotaţie pe secundă. Armstrong a reuşit să oprească rotirea, dar combustibilul era consumat deja, astfel că au trebuit să revină pe Pământ, ocazie cu care au mai stabilit un record: amerizarea în cel mai îndep