Larisa a urcat pe treapta a treia a podiumului, după ce ratase în finala de la bîrnă, acolo unde era favorită la aur # Sandra a păţit la fel ca la Londra, atunci cînd a ratat la ultima diagonală

Suspine, sclipici, ratări, lacrimi ţinute în frîu, zîmbete poate amare, covor albastru, personalitate, medalie şi un adio dintr-o inimă. Cîteva secvenţe dintr-o zi plină de emoţii pentru Sandra Izbaşa şi Larisa Iordache la Campionatele Mondiale de la Anvers.

Sub ochii a mii de oameni, Larisa a fost prima care a intrat să se bată pentru medalii. La bîrnă, acolo unde se calificase cu primul punctaj, 15,266, şi chiar dacă ratase în finala de la individual compus de vineri, tot ea era favorită, singurul lucru pe care trebuia să-l facă era să stea pe bucata de lemn lată de zece centimetri. Toate adversarele sale evoluaseră deja, iar nota cea mai mare era a Aliiei Mustafina 14,900. A zîmbit cu teamă înainte să se urce pe aparat şi, la prima desprindere, la aterizare, a picat de pe el. Dacă ar fi fost ca în calificări, Larisa avea aurul la gît, dar a fost 13,933 şi locul şapte. Cu dezamăgirea ascunsă sub machiaj, trebuia să meargă mai departe spre covorul de la sol, acolo, unde se calificase a treia.

În ultima finală a zilei pentru fete, nu mai era singură. Era şi Sandra Izbaşa, campioană olimpică în 2008 la sol şi la sărituri în 2012, care anunţase că după aceste Mondiale se retrage sau, cum spune ea, ia o pauză.

Prima pe covorul albastru a intrat Larisa Iordache. A reuşit să zîmbească, la fel ca o actriţă, deşi ratările de la bîrnă cu siguranţă au lăsat urme. La fel ca oboseala, ca accidentările cu care s-a tot luptat înainte de aceste Mondiale, A sărit, n-a lipit aterizările de la diagonale, dar a interpretat, a dansat şi a obţinut 14,600, o notă ce a plasat-o pe locul al treilea, după Simone Biles (15,000) şi Vanessa Ferrari (14,633