Ordonanta de urgenta a Guvernului, intitulata Codul Insolventei, a intrat in vigoare. Conform textului de lege, juridic cel putin, este deschisa posibilitatea ca o mare parte dintre posturile de televiziune si de radio din Romania sa ajunga in situatia in care sa-si inceteze activitatea. Ceea ce, dincolo de alte consecinte, ar insemna ca cetatenii Romaniei vor fi, in viitor, mult mai putin informati. Este unul dintre cele mai grave atentate la libertatea presei din intreaga istorie recenta a Romaniei. Si este savarsit de un Guvern USL care, pana la urma, isi asuma paternitatea ordonantei de urgenta. Dar cine este propriu-zis calaul?

Prin simpla declarare a insolventei, licentele posturilor de radio si de televiziune, conform noului Cod, ar urma sa fie suspendate. Ceea ce inseamna decesul lor. Mai mult, legea intrerupe insolvente aflate in curs si este facuta cu dedicatie. Impotriva presei.

Cei mai importanti specialisti in insolventa, platiti de catre Guvern cu banii Bancii Mondiale pentru a concepe textul de lege numit Codul Insolventei, nu-si mai recunosc opera. Ei reclama ca cineva a schimbat actul normativ. A introdus, dupa ce s-a incheiat dezbaterea publica si fara sa-i mai consulte, articole de lege care schimba substanta intregului demers. Inclusiv acel articol care vizeaza in mod direct, abuziv si discriminatoriu presa audiovizuala. Cine este misteriosul personaj? Cine este, de fapt, functionarul public sau omul politic care a savarsit aceasta fapta pe care nu ma feresc sa o numesc criminala? De ce identitatea individului este tinuta la secret? Se numeste cumva Elodia? De ce nu ar trebui opinia publica sa afle cine e?

Conform legii, aceasta ordonanta de urgenta se afla acum in Parlament. Daca Guvernul este animat de bune intentii, desi ma indoiesc, auzind declaratiile premierului ar fi foarte simplu ca, tot in regim de urgenta, sa fi