„Pactul de neagresiune” face parte din tradiția alegerilor românești din perioada interbelică

Arta coabitării politice se învaţă greu , mulţi comentatori sunt de părere că sistemul coabitării dăunează grav sănătăţii democraţiei, pentru că o privează de o opoziţie puternică şi articulată. Austria este guvernată de ani de zile de o mare coaliţie, între social democraţi şi conservatori, Germania se pregăteşte să se întoarcă la această formulă, Franţa a trecut strângând din dinţi proba coabitării sun preşedinţia Mitterand. În România, pentru moment, coabitarea între guvernul USL, el însuși o formă de mare coaliţie, şi preşedintele Traian Băsescu a eşuat. Am întrebat-o pe Sabina Fati, la Bucureşti, de ce ?

Tradiția „pactului” la români: instrucțiuni de folosire

După ce a fost suspendat de două ori fără motive serioase și împotriva deciziilor Curții Constituționale, președintele român a vrut să aibă o relație instituționalizată cu premierul, care este și șeful Partidului Social Democrat, PSD, cel mai mare partid autohton. Așa a apărut Pactul de coabitare semnat de premierul Victor Ponta și președintele Traian Băsescu după alegerile parlamentare din 2012, când puterea a fost împărțită între coaliția de centru-stânga care are 70 la sută din voturile parlamentare și președintele de dreapta al României.

În document se impart domeniile de responsabilitate pentru cei doi lideri, se accentuează menținerea direcției actuale a țării, se menționează „consolidarea independenței justiției”, „coeziunea mesajului extern”, dar se subliniază și necesitatea respectării „regulilor minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcția partenerului”. Practic premierul și președintele României au semnat o hârtie prin care se agnajează să respecte legile țării, să se poarte cuvincios unul cu celălalt și să mențină orientarea strategică