Tratatul de Frontieră între România şi Republica Moldova, semnat în 2010, a fost ratificat de Chişinău, nu şi de Bucureşti,din motive tehnice, dar mai ales din raţiuni istorice.

În noiembrie 2010, Teodor Baconschi, ministrul de Externe al României din acea vreme, şi Vlad Filat, premierul de atunci al Republicii Moldova, îşi aşterneau semnătura pe un document intitulat „Tratatul privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră“. În aparenţă, acordul era unul tehnic şi viza noua orientare a statului de peste Prut: spre Europa.

„Semnarea documentului dovedeşte că cele două Guverne antrenate împreună în acest proces de reformă şi de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană pot colabora cu rezultate concrete“, sublinia, la acea dată, Theodor Baconschi. La rândul său, primul ministru Vlad Filat saluta parafarea documentului bilateral. „Acest document este semnat, evident, într-un context european şi urmează să aducă reglementări europene“, spunea Filat.

Dincolo de relaţia istorică dintre cele două ţări, documentul stipula cerinţe pur tehnice. „Tratatul reglementează modalitatea de realizare a marcării pe teren a frontierei, soluţionarea problemelor referitoare la construirea de obiective comune la frontieră, întreţinerea frontierei“, se arată în tratat.

În luna iunie a acestui an, Republica Moldova a făcut pasul în faţă şi a ratificat tratatul cu statul român. Ceea ce părea doar o formalitate din partea României s-a transformat într-un refuz categoric. Săptămâna trecută, aflat într-o vizită la Chişinău, preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit cu preşedintele Parlamentului moldovean, Igor Corman, care i-a transmis, oficial, lui Băsescu: „Aşteptăm, acum, la Bucureşti, ca să fie ratificat tratatul“, a spus Corman. „Aşteptaţi degeaba. Trebuie să fiu foarte deschis cu dumneavoastră “, a replicat, f