Ce-au învăţat firmele private după cinci ani de criză, iar instituţiile publice nu: fac mai multă producţie cu mai puţini angajaţi. Faţă de 2008, anul de vârf al boom-ului economic, producţia industrială a Iaşului a crescut spectaculos în 2013, dar totalul cifrelor de afaceri e la 81% faţă de acum cinci ani.
Nicolina, CFS şi chiar CUG, actualul Fortus, sunt nume care stârnesc nostalgii în rândul ieşenilor trecuţi de 50 de ani. În fiecare dimineaţă, zeci de mii de oameni se îngrămădeau să ajungă pe platforma industrială. Mare lucru din aceste combinate n-a mai rămas iar specialiştii susţin că asistăm la un proces accelerat de schimbare a structurii economiei. Locul vechilor industrii a fost luat de servicii şi de IT, iar zonele industriale au fost înlocuite de clădiri de birouri.
Brutalitatea dă impresia distrugerii
Declinul economic a început imediat după 1990, când bâlbâiala guvernanţilor a lăsat milioane de oameni fără loc de muncă. Specialiştii spun că totul a pornit de la teama aplicării unor măsuri ferme şi rapide, care ar fi dus la înlocuirea economiei centralizate, etatiste, cu o economie de piaţă. „În condiţii de stabilitate macroeconomică, se aplică reforma structurală şi liberalizarea. Poate că dacă privatizarea şi liberalizarea veneau mai repede, era altceva iar costurile sociale erau mai mici. Se poate spune că foarfecele preţurilor a omorât agricultura. Preţurile serviciilor industriale au crescut de peste 1.000 de ori, raportat la 1989, în timp ce preţurile produselor agricole au crescut de doar vreo 230 de ori”, spune rectorul de la Cuza, Vasile Işan. Mai mult, schimbarea structurii industriei era aşteptată. „Acea zonă industrială compactă, cu zeci de mii de oameni, nu mai există. Era de aşteptat o schimbare majoră a structurii industriilor iar acest lucru nu e nici bun, nici rău. Brutalitatea schimbării dă impresia că nu m
