Am scris, încǎ de la începutul protestului “Salvaţi Roşia Montanǎ”, cǎ motivele care au scos lumea în stradǎ sunt mult mai cuprinzǎtoare decât proiectul de lege promovat intempestiv de cǎtre Guvernul Ponta. Cǎ este vorba despre natura democraţiei, pe care demonstranţii o vor realǎ şi nu doar mimatǎ, despre un stat de drept adevǎrat, nu despre caricatura pe care ne-o propune actuala clasǎ politicǎ. Nu întâmplǎtor, denumirea adoptatǎ pentru pagina de Facebook a mişcǎrii este “Uniţi, salvǎm” şi nu “Uniţi, salvǎm Roşia Montanǎ!”, iar în Piaţǎ s-a scandat, de la început, “Dǎm din pet pentru statul de drept” (cam şchioapǎ, ce sǎ zic, lipsesc copywriterii profesionişti).
Aşadar, protestatarii nu-s afundaţi în nisipurile Roşiei Montane şi indiferenţi la restul abuzurilor şi încǎlcǎrilor principiilor democratice. Politicienii se iluzioneazǎ dacǎ-şi închipuie cǎ ei vor privi doar spre Munţii Apuseni şi-i vor lǎsa sǎ-şi facǎ în linişte jocurile în restul ţǎrii. Din motivul acesta, am propus prietenilor care se declaraserǎ dornici sǎ participe la marşul de duminica trecutǎ o micǎ modificare în traseul deja convenit prin vot. Anume, o scurtǎ vizitǎ prin faţa instituţiei în chestiune, prilej cu care le-am fi cerut politicienilor, indiferent cǎ-i cheamǎ Bǎsescu sau Ponta, sǎ lase Justiţia în pace. Am fi profitat de ocazie ca sǎ întrebǎm şefii instituţiei de ce au îngropat dosarele numeroaselor nereguli petrecute în istoria proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montanǎ, nereguli care au fǎcut obiectul unor investigaţii despre care a amintit recent procurorul militar (în retragere) Oancea, şi multe altele. Ce-i drept, ideea mi-a venit puţin cam târziu, sambǎtǎ dupǎ-amiazǎ, dupǎ ce am vǎzut dezvoltǎrile ulterioare neregularitǎţilor petrecute la schimbarea şefilor de secţii de la DNA.
Ideea a suscitat, pe pagina de Facebook a evenimentului, discuţii destul de a
