Ultima misiune a Fondului Monetar Internaţional în Turcia s-a încheiat la sfârşitul lunii trecute. Concluziile sale sunt extrem de îngrijorătoare, iar recomandările pentru politica fiscală şi monetară garantează sfârşitul unui alt "miracol" al ultimei decade.

Bineînţeles că autorităţile de la Ankara pot să ignore acum Fondul, deoarece Turcia şi-a încheiat socotelile cu instituţia financiară internaţională în luna mai 2013, prin plata ultimei tranşe din împrumutul contractat în 2008. Poate fi interpretat avertismentul FMI ca o "răzbunare" pentru acest lucru? Desigur, dar realitatea din teren nu se schimbă, iar avertismentul vine, oricum, mult prea târziu.

"Pe termen mediu, principalele provocări cu care se confruntă Turcia sunt creşterea economisirii interne şi reformele structurale", se arată în concluziile FMI, iar pe termen scurt "politica monetară trebuie să devină mai restrictivă pentru atingerea ţintelor de inflaţie". Fondul a recomandat şi reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru evitarea "supraîncălzirii" economiei, precizând că "va fi dificil pentru Turcia să menţină o creştere economică medie de 4% - 5% pe an în timp ce acumulează datorii externe".

Ambrose Evans-Pritchard scrie în The Telegraph că "FMI a mustrat Turcia pentru politicile nesăbuite", accentul fiind pus pe importanţa reducerii imediate a dezechilibrelor externe. Un studiu de la Capital Economics, citat de Evans-Pritchard, arată că Turcia este acum "printre cele mai vulnerabile economii emergente", din cauza deficitului extern "finanţat aproape în întregime prin intrări de capital pe termen scurt şi împrumuturi de la bănci străine".

În aceste condiţii, trebuie să remarcăm ironia organizării de către Banca Naţională a României a unei conferinţe cu tema "Depăşirea problemelor economice, experienţele Suediei şi Turciei: o sursă de inspiraţie pentru România?"

Ceea