Un raport al Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului despre tortura şi relele tratamente în Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană.

„Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente inumane” – prevede articolul 5 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pe care s-au obligat să o respecte şi autorităţile Republicii Moldova. În viaţa reală însă o parte dintre deţinuţii din penitenciarele şi izolatoare de arest preventiv din ţară se plâng că nu au parte de procese echitabile şi că ar fi victime ale abuzurilor din partea oamenilor legii.

Juriştii de la Asociaţia Promo-Lex susţin că plângerile deţinuţilor nu ar fi lipsite de temei, or datele pe care le deţine organizaţia arată că mai mult de jumătate din cazurile de tortură şi rele tratamente înregistrate anul trecut ar fi avut loc în secţiile de poliţie, iar unul din zece cazuri în detenţie. Şi mai îngrijorător, crede avocatul Pavel Postică, e faptul că, deseori, poliţiştii responsabili de aplicarea torturii, se aleg cu amenzi or, în cel mai rău caz, sunt condamnaţi la închisoare, dar cu suspendare:

„Pe de o parte, se atestă o tendinţă de creştere a numărului de plângeri depuse şi, într-un fel sau altul, creşte şi numărul cauzelor penale pornite pe acest articol din Codul Penal. Totuşi, paralel cu această tendinţă, observăm o creştere a numărului de cazuri care sunt suspendate. De asemenea, putem vorbi de un număr destul de mic de cazuri care ajung în instanţa de judecată. Deci, tortura şi relele tratamente în Republica Moldova mai au loc, ceea ce înseamnă că trebuie să depunem eforturi suplimentare pentru a lupta cu acest fenomen.”

Dacă în dreapta Nistrului cazurile de tortură sunt în vizorul organizaţiilor ce monitorizează respectarea drepturilor omului, în regiunea transnistreană nimeni nu poate controla cât de corect se î