În fiecare an, peste jumătate din Produsul Intern Brut al Serbiei merge către plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Aceste cheltuieli uriaşe au adus statul încă o dată la mâna FMI, însă partidele din cadrul coaliţiei aflate la guvernare nu reuşesc să ajungă la un acord cu privire la implementarea unor măsuri de austeritate.
La şapte luni de când Serbia a scăpat ca prin urechile acului de un nou împrumut de la Fondul Monetar Internaţional graţie unei emisiuni de obligaţiuni în valută care s-a bucurat de succes în rândul investitorilor, guvernanţii de la Belgrad se văd încă o dată nevoiţi să apeleze la creditorul internaţional pentru a scăpa de intrarea în incapacitate de plată a datoriilor.
De data aceasta, salvarea din ultimul episod s-a transformat în principalul motiv de teamă: investitorii nu s-au mai arătat la fel de binevoitori faţă obligaţiunile guvernamentale denominate în dolari scoase la vânzare de sârbi, cerând dobânzi de 7,46% pentru a împrumuta statul pe opt ani. Ca regulă, orice dobândă care depăşeşte pragul de 6% este considerată nesustenabilă şi marchează momentul în care statul ar trebui să-şi asigure finanţare pe alte căi, la dobânzi mai avantajoase, precum credite de urgenţă de la FMI sau Banca Mondială. Până în iunie 2014, Serbia trebuie să refinanţeze datorii în valoare de patru miliarde de euro.
Astfel, pe lângă negocierea unui nou împrumut de la FMI, sârbii au încercat să se împrumute şi de la state precum Emiratele Arabe Unite, China şi Rusia, însă până acum nu a reuşit să ajungă la nicio înţelegere în acest sens. Belgradul intenţiona să vândă eurobonduri în valoare de un miliard de euro în septembrie sau în octombrie, însă, în contextul dobânzilor uriaşe, pare că a renunţat la planuri.
Guvernul de la Belgrad a adoptat şi un pachet de măsuri de austeritate, printre care tăierea cu 10% a salari
