Procesul de modernizare în România a antrenat societatea românească în acte de schimbare, unele radicale, asupra unei populaţii majoritar neinstruite la nivel elementar.
Body
La sfârşitul secolului al XIX-lea, nivelul analfabetismului în România eradintre cele mai ridicate în Europa, deşi statul român a fost printre primele state europene care a legiferat, prin legea Instrucţiunii Publice din 1864,obligativitatea învăţământului primar (după Prusia, Suedia, Norvegia, Danemarca). După recensământul general al populaţiei din anul 1899, procentul total al analfabeţilor era de 78%, iar în mediul rural se ridica la 84% din populaţie.
În acest context istoric şi social, Spiru Haret a reformat şcoala, şi implicit societatea românească, prin numărul mare delegi de modificare a unor articoledin acte legislative şi prin elaborarea unui număr impresionant de programe şi regulamente indispensabile în aplicarea legilor şcolare, în cele trei perioade de ministeriat: a) 1897-1899: 6 programe, 34 de regulamente; b) 1901-1904: 14 programe, 56 de regulamente; c) 1907-1910: 15 programe, 76 de regulamente. Amintim dintre acestea cele două legi fundamentale pentru organizarea şi activitatea şcolii româneşti: 1. legea învăţământului secundar şi superior în 1898; 2. legea învăţământului profesional în 1899.
În perioada cât a fost ministrul Instrucţiunii Publice s-a adoptat programa şcolilor secundare, s-au elaborat regulamente pentru toate treptele din sistemul de învăţământ, au fost înfiinţate cantinele şcolare, a fost editată revista „Albina”, a fost instituită medalia „Răsplata muncii” pentru învăţământul primar.
În ce priveşte organizareaînvăţământului secundar, Haret a redus cursul liceului la trei ani, a păstrattrifurcarea liceului în secţii distincte cu profil clasic, real sau modern, a desfiinţat examenul de absolvire de la sfârşitul liceului, a stabi
