Înainte de Gaz Metan Mediaş, Petrolul era o echipă care scăpase de retrogradare, cu un sezon în urmă, şi dusese binişor aproape un tur de campionat.
După Gaz Metan Mediaş, Petrolul nu mai pierduse niciun meci în campionat. Ba chiar câştigase Cupa României, terminase pe trei în Liga I şi se calificase, din ambele posturi, ca să zic aşa, în Europa League. Era tot după Gaz Metan Mediaş, când am văzut, pentru prima dată în 18 ani, nişte străini pe stadionul „Ilie Oană" care să joace un meci oficial. Pe Vikingur şi Vitesse, ca nişte gazde neprimitoare, lupii i-au trimis acasă. Ba şi pe Swansea, când a venit la Ploieşti, cu tot cu bagajul de impresii (de ambele feluri). În noul sezon, turul cu Swansea era singurul joc pierdut de echipa antrenată de Cosmin Contra. Steliştii sar degeaba de fund în sus, că ăla din Supercupă nu se pune. De ce? Că aşa vreau eu!
Era singurul joc pierdut în campionat, până la... Gaz Metan Mediaş.
Nu fac din această echipă una de referinţă pentru Petrolul. Ea face, pur şi simplu, parte dintr-o statistică. Una cu care puţine nume proprii din Liga I se pot lăuda. Substantivele comune gen oţel, concordie sau gaz metan nici nu intră în discuţie. Unul a căzut din vocabular de curând, după 7-2.
Sunt convins că sunt foarte puţini antrenori în România care să aibă 26 de meciuri fără înfrângere. Iar Contra, chiar dacă spusese că ar prefera să mai piardă câte un meci şi să câştige mai multe, decât să facă egaluri, cred că ar fi vrut din tot sufletul să continue seria. Dar nu pentru statistică! Pentru el şi pentru Petrolul!
Gaz Metan Mediaş s-a impus corect, golul a fost valabil.
Dar dacă adunăm prestaţia golănească a lui Avram la Dinamo-Petrolul cu circul lui Colţescu la Vaslui – Steaua, dă atâţia kilometri de nedreptate, încât nu mai vezi milimetrul care pune mingea din pieptul lui Vitinho în poarta lui Pecanha.
Mai
