-AA+A
Senzaţia că lumea românească a trecut printr-o continuă dezagregare după 1989 şi unitatea de monolit s-a trezit solicitată din toate părţile, precum „hanţul” de câini, cum se spune popular, nu numai că i-a demoralizat şi acrit pe mulţi, ducându-i în starea de a-şi lua lumea în cap, dar pe alţii i-a „ascuţit”, gata să împungă în orice clipă. Pronunţată sau nu, o duritate de tip specific capitalismului primitiv şi-a făcut loc în mentalitatea românească, manifestându-se mai pregnant la unii, hotărâţi să „reuşească”, şi mai deloc la cei „lasă-mă să te las”.
După anumite surse, suntem inventatorii şmenului; un valutist din Cluj-Napoca spunea cu mândrie că a exersat procedeul înmânării pe fugă a hârtiei de ziar, tăiată la dimensiunea dolarului, hă, hă, pe vremea lui Ceauşescu, anii '80, când polonezii făceau comerţ la noi. Mai târziu, şmenul şi-a câştigat o arie semantică amplă, desemnând şi alte malversaţiuni economice. Totuşi, ni se pare prea simplu acest procedeu de înşelăciune pentru a nu fi fost întrebuinţat până la noi, pentru a nu veni din America.
Pentru ultimele două decenii, este de neînţeles incapacitatea noastră de a ne aduna, de a coagula pe un proiect naţional care să dea statului aparenţa de structură puternică, respectată, cum întâlnim în apusul Europei sau chiar la graniţa noastră vestică. Adversităţile particulare sau de grup, gâlceava, invidia, spune-se, ar fi cauza disipării puterii neamului, care trage în nenumărate direcţii, cum s-ar spune, fiecare cu biserica lui. Judecata superficială spune că poporul nu ştie să respecte legea, că nu are cultură, educaţie, şi de aici tot răul, ceea ce este fals. Legea se respectă nu datorită eleganţei, delicateţii sufleteşti a cetăţeanului, ci datorită obligativităţii la care-l supune statul: nu ai respectat legea, plăteşti! Şi atunci cetăţeanul se face cuminte, pentru că e mai ieftin să nu sc
