Ce facem cu astea mici? Le ignorăm, le omorâm sau le apreciem și le valorizăm? ONU a declarat anul 2014 – „Anul agriculturii în ferme de familie” (2014: UN International Year for Family Farming).
În 2010 aveam numărate, conform INSSE, peste 3.800.00 de exploatații agricole-ferme totalizând 15.600.000 ha suprafață. Dintre acestea, ca număr, peste 3.500.000 adună 4.245.000 ha, adică 92% din total au o suprafață de până în 5 hectare, respectiv circa 27%. „Vrem să scoatem fermele mici (n.m sub 5 ha) să le ducem în zona de productivitate, să le aducem de la 2-3 capete la 20 capete, de la 1-2 hectare la 20-50 de hectare. Nu a dus la nimic sprijinirea fermelor mici, de aceea nu sunt dispus să mai finanţăm aceste sectoare din zona de subzistenţă. Cei peste 400 milioane de euro alocaţi pentru aceste ferme mici ar trebui să fie acordate pentru alte măsuri, care au efecte. Vor fi costuri politice pentru cei care vor lua această măsură, dar îmi asum acest risc“, a spus ministrul Dan Constantin, conform ziarului Adevărul. Cum se va face această „ducere” în zona de productivitate? Se pare concentrând mai mulți bani către fermele peste 5 ha, către restul de 73%. Simplist, fără imaginație, fără viziune. Așa se făcea planificare înainte de 1989, se aplicau procente la coloane. Mecanic. Este adevărat că MADR a contractat un consorțiu de consultanți austrieci să dea soluții. Vae victis!
Fără prea mult zgomot dar cu multă putere și vigoare, un curent de opinie autohton, alternativ, despre agricultură și dezvoltare rurală, s-a creat și a prins contur în societatea românească. Reprezintă în mare măsură acel 92% de la început. Politica oficială, aceea a MADR încearcă să îl ignore poate pentru că nu reușeste să îl înțeleagă ori să îl absoarbă coerent în politica agricolă și de dezvoltare rurală a României și pare că nu poate accepta că există. Este nevoie de o industrie mică
