O familie din Costanţa este proprietara mândră a unui... banan. De curând, arborele plantat în curtea lor a rodit. Pe acesta se pot vedea de câteva zile fructele comestibile. Acum două săptămâni, fructele erau micuţe şi verzi, însă aşteptările sunt mari. Ştefan Jacotă ne-a povestit câte ceva din istoria bananierului de toată frumuseţea, amirat de toată lumea care vine în vizită. „Am luat puiul anul trecut, de Paşti, de la verişoara mea din Agigea. Odată cu noi, au luat mai multe persoane pui, dar dintre toţi acesta a fost singurul care a ajuns la maturitate. Dintotdeauna s-a mers pe ideea că nu e la noi clima potrivită pentru acest tip de arbore. L-am plantat exact cum se plantează viţa de vie, la 40 cm, i-am lăsat doar frunziţele deasupra, de mărimea unei palme. Avea două funze”, ne-a spus Ştefan. Pentru cine nu ştie, pe măsură ce se deschid, prima dată florile sunt de culoare galben intens, lucru ce durează maxim o zi jumătate. Apoi se deschide o altă frunză. Frunza iniţială se desprinde şi cade, pentru a permite ciorchinelui de banane să se dezvolte.
Secretul dezvoltării, un pământ udat zilnic
Toată lumea ştie că plantele frumoase necesită o îngrijire specială. În cazul bananierului familiei Jacotă, putem spune că o întâmplare mai puţin obişnuită a contribuit la creşterea arborelui într-un mod spectaculos. ”Am avut un robinet defect şi acesta lăsa câte o picătură când era închis. Astfel, solul a avut o umiditate constantă şi s-a potrivit ca bananierul să fie avid de apă. Chiar acolo (n.r. locul plantării) am un pământ relativ sărac, pentru că în acea zonă au fost şanţuri, aşa cum am moştenit eu curtea aceasta. Nu am pus flori sau altceva. Doar în momentul în care a început frunza să aibă cam 40 cm în lungime, puneam pământ universal deasupra lui. Atât”, a completat constănţeanul. Bananierul a devenit, astfel, un membru al familiei, îngrijit şi iubit de
