Despre sărăcia moţilor nici nu trebuie să mai aducem vorbă, deoarece aceasta a intrat până şi în folclorul contemporan. Dacă în vechime moţii se plângeau că „Munţii noştri au poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”, iată că subiectul a redevenit de maximă actualitate, mai ales dacă avem în vedere şi zilnicele proteste legate de exploatarea auriferă ce se preconizează la Roşia Montană. Acum, dincolo de orice simpatii sau antipatii politice, subliectul în sine este unul cât se poate de sensibil. În vreme ce ecologiştii s-au deprins să socializeze prin principalele pieţe publice ale ţării – vom vedea continuitatea demersului domniilor lor şi când va veni iarna cu frigu’ , vorba cântecului nostru ciobănesc – moţii privesc cu jind la dea­lurile pietroase din jur, care odinioară erau exploatate de sute de excavatoare şi concasoare, dar care ofereau mii de locuri de muncă la carierele zonei. Nimeni nu se plângea pe-atunci de faptul că se strică dealurile şi se desfigurează imaginea patriei, dar aproape toţi moţii de vârsta mea mănâncă astăzi o pensie de la mină. Şi, Doamne, bine-ţi mai prinde atunci când îţi bate poştaşul în poartă şi-ţi numără în palmă sutuţele din pensioara pe luna în curs… Şi, fiindcă veni vorba despre ceva care-ţi mai şi intră în gospodărie – nu doar de birurile şi de impozitele care-ţi ies – iată că în aceste zile au venit la noi în comună şi ajutoarele alimentare de la Uniunea Europeană. Produsele primite fac parte din rândul alimentelor esenţiale, respectiv făină de grâu, paste făinoase, ulei, zahăr, zacuscă, roşii în suc propriu şi miere de albină. Domnul Colf Gheorghe Ovidiu, cel care se ocupă de distribuirea acestor ajutoare alimentare din partea Primăriei comunei Hălmagiu, ne-a informat că „am primit ajutoare din partea Uniunii Europene pentru un număr de 465 de persoane de pe raza comunei. Pentru informarea cetăţenilor şi prin intermediul c