Mă întreb ce simt cei care îşi doresc cu orice preţ ca vieţile lor să fie răstignite pe ecrane şi prin tabloide, devenind teme de discuţie pe la colţuri de stradă. Probabil jubilează nevoie mare bucurându-se de rangul de “vedetă” la care au fost ridicaţi de către prostimea din care s-au desprins...

Nu am urmărit, în mod special, evoluţia celor două superstaruri mondiale (cum, nu sunt superstaruri mondiale?!?; la râvna cu care a scris şi vorbit toată România despre isprăvile lor, am crezut că sunt cel puţin Michael Douglas cu Catherina lui!), nu le-am monitorizat apariţiile, dar, vrând-nevrând, m-am ciocnit de ei, în mod obsesiv, deschizând gazete sau butonând telecomanda. Sincer, la început nici n-am ştiut cine sunt. Nici ei, nici nu ştiu ce “prinţ” care înţeleg că întregeşte un deja conturat triunghi al noii familii. Apoi, nişte gospodine mi-au dat detalii gârlă, nefăcând, de fapt, decât să-mi hrănească nedumerirea cu privire la ce anume au făcut distinşii pentru a merita atâta atenţie din partea presei. Căci nu e de ici, de colo, să fii subiect de talk-show-uri, să alimentezi breaking news-uri cu informaţii despre viaţa ta, să-ţi transmită televiziunile nunta în direct şi să vină astrologii în platoul de filmare pentru a face previziuni cu privire la mariajul tău, la copiii pe care-i vei aduce pe lume şi la divorţul pe care, în curând, îl vei parcurge...

Tot mă ciocnesc, de zile bune, de acest circ şi mă tot întreb cui serveşte. Desigur, înţeleg că nu ştiu ce patron de cârciumă şi-a superpromovat localul organizând “nunta anului” (Doamne fereşte, am ajuns s-o aud şi pe asta!), că, nu ştiu cum se face, dar Botezatu iar e prezent în peisaj, ca fost iubit al miresei, şi că, iată, a găsit o nouă modalitate de a se autopromova, apoi că povestea are într-însa şi pe cineva din fotbal, deci, iată, atinge şi targetul masculin. În concluzie, vorba ban