Era cumva de asteptat ca, la manifestatia de sustinere a procurorilor DNA, sa vina mai putini decat la mitingul anti-Rosia Montana. Cei care au iesit duminica dupa-amiaza pe Stirbei Voda, inghesuiti pe un trotuar, erau cam cat un cortegiu funerar modest. In general, oameni ok, constienti de importanta institutiei, lideri de opinie din zona justitiei. Pentru cativa, atacul politic brutal lansat saptamana trecuta de premierul Ponta impotriva unui procuror care tocmai incheiase o ancheta cu un politician important a fost suficient de grav cat sa genereze un protest. Surprinzatoare a fost indiferenta cvasi-totala a celorlalti, desi protestatarii anti-Rosia Montana au sustinut mereu ca militeaza pentru scopuri mai inalte, pentru domnia legii si valorile statului de drept, nu doar impotriva proiectului minier.

Mai multi participanti la mitingul pro-DNA s-au aratat dezamagiti. S-au intrebat asa: De ce pentru independenta justitiei, o cauza importanta, vitala in Romania zilelor noastre, oamenii nu ies in strada? Ce ar trebui sa se intample pentru a intelege ca e groasa, ca politicienii vor incaleca la loc tot sistemul de justitie daca vor scapa nesanctionati acum? De ce protestatarii anti-Rosia, porniti in mars din cartierul Militar cu halta la Cotroceni, nu s-au abatut putin de la program pentru a-i sustine in mod explicit pe Lucian Papici si Mariana Alexandru, procurorii executati exemplar, ca pe vremea lui Nastase? Pentru a sanctiona, de fapt, o tentativa evidenta de intimidare a procurorilor in general?

Evident ca protestatarii anti-Rosia Montana nu aveau nici o obligatie sa adere la alte cauze. Nu poti cere nimanui sa imbratiseze sapte cauze in acelasi timp, sa lupte pe trei fronduri deoadata. Cateva mii de oameni au ales sa apere o cauza, in timp ce o suta-doua au preferat alta. Pur si simplu asa intelege fiecare sa-si exprime spiritul