Dând o raită cetire prin stenogramele revelate ale DNA-ului conţinând faptele de arme ale lui Dragnea la referendum nu ai cum să nu respiri aerul puternic caragialesc. Pristanda al PSD-ului se agită şi îşi mobilizează subalternii, îndemnându-i să se adune urgent la secţii cu alegătorii fedeleş la subraţ. La fel ca la nenea Iancu, cetăţeanul e văzut de autorităţi mereu turmentat şi numai bun de orientat cu anasâna. “Băi…aveţi decât 38% prezenţă în Alexandria… Băi, am înţeles, dar organizaţi-vă să mi-i aduceţi pe toţi la vot, băi! Îi legaţi, îi luaţi în braţe …”, zice zelosul poliţai de partid; “Asta le facem, batem din uşă în uşă! Din uşă în uşă am luat-o pe toate străzile!”, răspunde un Boboc (ca dumnealui mai rar!) şef de campanie locală.
Acum, când DNA-ul îi numără steagurile şi sicriele cotrobăite, noul Pristanda zice că acţiunea bampirului băsist e “o lovitură destul de tare la temelia democraţiei”. Aşa e, coane Liviule, da’ decât umflatul celor ca matale mai poate să facă opera lui Caragiale inactuală, cum ne dorim cei cu 100 de miliarde de neuroni în loc de 7,4 milioane. Căci veselă ţară, plină de tristeţe, e aia în care asemenea escroci mărunţi şi agramaţi ajung indivizi grei, cu putere de decizie politică. Unde ar trebui să fie oameni dacă nu providenţiali, măcar slujbaşi corecţi şi dedicaţi, se caţără şuţi dătători de goluri adânci în averea şi moralitatea publică. Pe cei tentaţi să contrapună argumentul “da’ Băsescu şi flota?!” îi rog respectuos să dea pagina, altul e subiectul în discuţie. Nu poţi să justifici nevinovăţia cuiva printr-o presupusă vinovăţie mai mare a altuia. Fiecare lucru la locul lui şi fiecare cercetat la locul său. Vrem, nu vrem, misia lui Pristanda trebuie să înceteze odată în România, să intrăm şi noi în rândul ţărilor cu eleganţă civică.
“Am ascultat “Pe-al nostru steag e scris unire!” Asta-i! Asta-i! Asta-mi place!
