Făcute în mod conştient sau pur şi simplu involuntar, declaraţiile Mădălinei Ioniţă date în instanţă, în cadrul procesului privind dispariţia lui Abel Apostol, ar putea avea consecinţe nefaste pentru unii dintre angajaţii Inspectoratului de Poliţie Arad, Poliţiei de Frontieră Arad precum şi ai Biroului Judeţean de Evidenţă a Persoanelor Arad. Amanta principalului suspect al crimei comise în cazul Abel a detaliat cum angajaţi din cadrul celor trei instituţii arădene, a căror menire nu este doar aceea de a respecta legea, ci de a o impune, au comis abuzuri extrem de grave.

În urma unor astfel de fapte, comise însă într-o societate în care legea se respectă, se poate ajunge chiar în închisoare. În cazul în care se dovedeşte, în urma unei anchete serioase, că declaraţiile tinerei nu au nici un sâmbure de adevăr, lucru care de altfel este foarte puţin probabil, atunci ea este cea care ar trebui trasă la răspundere.

Primul lucru extrem de grav pe care tânăra amantă a lui Buleu l-a descris a fost modul în care, minoră fiind, a trecut vama fără a dispune de actele necesare. Acest lucru s-a petrecut la mijlocul lunii august 2012, când minora Mădălina Ioniţă, însoţită doar de amantul ei, susţine că a trecut fără nici un fel de probleme frontiera. În mod legal, pentru a trece frontiera, o persoană minoră are nevoie de consimţământul în scris, prin act notarial, al ambilor părinţi. Tânăra a mărturisit în faţa instanţei că „Adrian a reuşit să mă scoată din ţară cu ajutorul unor prieteni pe care acesta îi avea la vamă. Nu deţineam nici o procură notarială atunci“.

Dacă mai luăm în considerare faptul că minora, ajunsă în Belgia, a practicat şi prostituţia, atunci lucrurile ar putea deveni cu mult mai grave pentru „prietenii poliţişti“ care i-au înlesnit trecerea.

Reprezentanţii Poliţiei de Frontieră Arad susţin însă că asemenea lucruri sunt cu neputinţă