Procurorul din dosarul Referendumul isi construieste acuzarea pe o demonstratie juridica relativ simpla: Liviu Dragnea, uzand de autoritatea si influenta sa de secretar general al PSD, presedinte de Consiliu Judetean, de organizator al campaniei pentru referendum si ce mai era prin partid, comite o asa numita "infractiune de pericol" incurajand furtul masiv de voturi pentru ca Traian Basescu sa fie demis. Cheia de bolta a intregii constructii se gaseste in fraza de mai jos.

"Infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 poate fi comisă, aşadar, atât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă, atunci când persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid şi care urmăreşte obţinerea unor foloase acceptă eventualitatea ca folosul să fie obţinut de cei asupra cărora are influenţă sau autoritate prin mijloace ilicite. În acest sens, în practica judiciară (Î.C.C.J., S.p. nr. 176 din 30.01.2012) s-a reţinut că este fără relevanţă, din perspectiva incriminării din art. 13 din Legea nr. 78/2000, dacă inculpatul a cunoscut sau nu modalitatea concretă în care foloasele necuvenite îi vor fi procurate, neavând importanţă dacă a ştiut elementele de detaliu ale activităţii infracţionale săvârşite de persoanele asupra cărora şi-a exercitat influenţa. Cu privire la folosul urmărit de autorul infracţiunii de corupţie, în literatura juridică (Claudia Florina Uşvat, Infracţiunile de corupţie în contextul reglementărilor europene, Ed. Universul juridic, 2010, p. 144) s-a arătat că acesta poate avea natura unui beneficiu politic şi poate consta într-o susţinere electorală. (...) Pentru existenţa infracţiunii este lipsit de relevanţă dacă, în final, foloasele au fost obţinute sau nu, întrucât momentul consumării coincide cu momentul în care subiectul activ foloseşte influenţa sau autoritatea în scopul propus, infracţiunea fiind una de pericol." (R