Acum trei ani, dorind să nu mă rup definitiv de fenomenul fotbal, am hotărât să îmi depun dosarul pentru a deveni observator de joc la meciurile din campionatul judeţean. În toţi aceşti trei ani, am respectat întocmai regulamentele scrise ale observatorilor de joc şi am învăţat aproape la perfecţie Legile Jocului de Fotbal. Între timp, mi s-a oferit şi posibilitatea de a colabora cu un ziar electronic, neavând nicio pretenţie financiară de la proprietarul site-ului. Toate bune până aici, până când colegului meu Adrian Lucaci nu i-a plăcut stilul meu de a descrie o cronică la un meci din liga a V-a. A fost în acel moment singurul din AJF deranjat de acest lucru. I-a chemat şi pe Gabi Biro şi pe Vasile Rad să le arate ce „minuni“ a scris Hamza şi au căutat în timp să găsească un motiv de a susţine incompatibilitatea mea de a fi şi observator şi ziarist. Nu exista aşa ceva. N-au găsit. În plus mai sunt şi alţii ziarişti şi observatori. Au căutat ce au căutat şi văzând că nu găsesc au inventat un nou punct în vechiul Regulament de Ordine Interioară, în care au specificat că la meciul delegat observatorul-ziarist e numai observator. L-am semnat şi n-am mai scris de atunci cronici de la meciurile la care am fost delagat.

Au apărut în schimb cronici semnate cu pseudonimele „Vasile”, „denis” şi altele. Vasile Rad, văzând pseudonimul „vasile“ , a crezut că am scris eu la mişto… şi a compus o plângere de râsul curcilor (e inadmisibil ca un secretar de AJF, să aibă atâta lipsă de stăpânire a limbii române), plină de greşeli de exprimare şi gramaticale, pe care multiplicând-o a împărţit-o la membrii comisiei de disciplină a observatorilor de joc: Vaczi, Vida, Cios şi Babău. După ce penibila plângere (atenţie , semnată de Rad) a fost pu­blicată, de ruşine, Rad a replicat că aceea era numai o ciornă. Deci am fost judecat după o ciornă. Judecat, iar e impropriu spus, pen